Avertizment
Autor:
Flavius Laurian Duverna
|
Album:
Soli Deo Gloria!
|
Tematica:
Trezire si veghere
Resursa adaugata de Duverna in 09/03/2011
Resursa adaugata de Duverna in 09/03/2011
Avertizment
Pe-acest pământ unde trăim
Vom trage multe învăţături,
De-n ce se-ntâmplă socotim,
Că-acum noi timpul împlinim
Ce-i scris în sfintele Scripturi.
Vom vedea că multe semne
Prin fenomenele-n mistere,
Lucrând ca ciurul care cerne
Sunt indicii, să ne-ndemne
De-a medita, cu precădere.
Cutremurul grozav de mare
Ce-i ultimul, ce se vesteşte,
'N intensitate şi grandoare
Va pune capăt ştiinţei care,
Crezut-a, că-i totul poveste.
Dar iată, atunci, va fi târziu
Schimbarea de a o mai face
Cum o cerea Cuvântul viu,
Căci judecăţi mari, în pustiu
Pământu-ntreg îl va preface.
Şi pe drept se poate spune
Căci Tatăl Sfânt, e insultat,
De-a lumii mare stricăciune
Ce se coboară spre genune,
De rău-ntins în lung şi-n lat.
Când e privit cu indiferenţă
De lumea-n coruptu-i mers,
Şi va atinge acea frecvenţă
Prin starea-i de somnolenţă
Şi n-o mai fi nici-un demers,
Atunci, poate veni sfârşitul
Acestei lumi, în necredinţă,
Atunci, va suporta supliciul
Şi va cunoaşte ce e biciul...
C-a lepădat sfânta credinţă.
Flavius Laurian Duverna
09 martie 2011
Pe-acest pământ unde trăim
Vom trage multe învăţături,
De-n ce se-ntâmplă socotim,
Că-acum noi timpul împlinim
Ce-i scris în sfintele Scripturi.
Vom vedea că multe semne
Prin fenomenele-n mistere,
Lucrând ca ciurul care cerne
Sunt indicii, să ne-ndemne
De-a medita, cu precădere.
Cutremurul grozav de mare
Ce-i ultimul, ce se vesteşte,
'N intensitate şi grandoare
Va pune capăt ştiinţei care,
Crezut-a, că-i totul poveste.
Dar iată, atunci, va fi târziu
Schimbarea de a o mai face
Cum o cerea Cuvântul viu,
Căci judecăţi mari, în pustiu
Pământu-ntreg îl va preface.
Şi pe drept se poate spune
Căci Tatăl Sfânt, e insultat,
De-a lumii mare stricăciune
Ce se coboară spre genune,
De rău-ntins în lung şi-n lat.
Când e privit cu indiferenţă
De lumea-n coruptu-i mers,
Şi va atinge acea frecvenţă
Prin starea-i de somnolenţă
Şi n-o mai fi nici-un demers,
Atunci, poate veni sfârşitul
Acestei lumi, în necredinţă,
Atunci, va suporta supliciul
Şi va cunoaşte ce e biciul...
C-a lepădat sfânta credinţă.
Flavius Laurian Duverna
09 martie 2011
Statistici
- Vizualizări: 1527
- Export PDF: 59
- Comentarii: 2
Opțiuni
Pace frate, stiu ca se poate sa se faca ceva in al doilea rand din prima strofa sau poate asa ai vrut tu sa fie: de-n.Scuze.
Fără liniuţa de unire, cel de al treielea vers, s-ar fi scris aşa:
,, De în ce se întâmplă socotim "...
Pentru că structura metrică a versului ar fi fost depăşită, atunci am apelat, conform legii gramaticii limbii române la suprimarea vocalei ,, î ", privind cazul de faţă, căpătând forma în discuţie semnalată de domnia voastră : ,, de-n ". Este acelaş lucru pe care l-am explicat şi la comentariul de la poezia ,, Luceafăr de dimineaţă ", pe care cred că l-aţi văzut.
Mulţumesc, şi să aveţi multă binecuvântare de la Dumnezeu pe tărâmul poetic!